WeddCamp 2017 – Povestea unei regasiri

– De ce te duci la conferinta? Ce mai ai de invatat?
– Bani aruncati degeaba, haide mai, ce pot sa-ti mai zica oamenii aia si tu sa nu stii deja?
– Eu am fost la conferinta X si nu mi-a placut, n-au zis speakerii nimic concret …

Vedeti? un mic exemplu de intrebari si comentarii pe care le aud de cate ori declar ca vreau sa merg la o conferinta. Si intr-un fel inteleg toate intrebarile astea, si incerc sa explic DE CE. Va spun cu toata sinceritatea, pana sa merg la prima conferinta de mare anvergura, nici eu nu stiam DE CE. Imi inchipuiam ca vor veni speakerii anuntati si ne vor transmite, nu stiu, informatii atat de valoroase incat incepand de a doua zi ma voi transforma radical in … IN CE? Nu stiam exact in ce, dar am descoperit rapid.
Conferintele, si in special WeddCamp, ma fac de fiecare data sa ma redescopar PE MINE.
Pentru ca am momente cand ma pierd. Undeva, in toata informatia cu care sunt bombardata zilnic in online, intre trenduri, stiluri de editare, concursuri … simt ca ma pierd. Si am nevoie sa ma regasesc, sa fiu EU, nu altcineva.

Asa incat, pentru mine, WeddCamp inseamna in primul rand, oameni. Cunoscandu-i pe ei, indeaproape, pot fi din nou eu, the best of me.
Am sa fac o mica paranteza, sa va povestesc ceva. Nu mai stiu cand a inceput prietenia mea cu Irina si Robert de la Cromatica. A debutat cumva timid, pe net, un comentariu ici, unul colo, a venit si prima intalnire fata in fata, DAR, momentul cand am stiut exact ca suntem pe aceeasi lungime de unda a fost in 2014 la conferinta Fearless, la party-ul de final, cand am vazut tricoul lui Robert. Era o parodie Star Wars. Am ras de m-am tavalit , si din acel moment am “vazut” cu adevarat oamenii din fata mea. Si am stiut ce inseamna pentru mine o conferinta, dincolo de prezentarile speakerilor, si de ce ma voi duce la cat de multe pot.
Am facut aceasta mica paranteza pentru ca unul din momentele de regasire de la WeddCamp a fost masterclassul “Anatomia unui blog”. Si printre altele, o aud pe Irina: scrieti asa cum sunteti voi, cum simtiti, lasati lumea sa va cunoasca. Deci, acum va scriu exact cum sunt eu, cum am simtit si vazut conferinta.

Nu am de gand sa va spun despre fiecare speaker, cel putin nu in modul clasic, cine e X, ce a zis Y. Cine a fost la conferinta stie, cine nu … pierderea lui 🙂

WeddCamp a insemnat socializare. Pe majoritatea speakerilor romani, si pe doi din cei straini ii cunosteam deja, si ma bucur din toata inima sa spun ca imi sunt prieteni buni. Dar, i-am descoperit cu mare placere pe oamenii din spatele camerei pe care nu-i cunosteam. Ma uitam de multa vreme la imaginile lor, dar acum le vad altfel. Pana nu am stat cu Fabio Mirulla la povesti de viata, si fara sa discutam nici macar un cuvant despre fotografie, am aflat atatea lucruri dragute, nu aveam de unde sa stiu cat umor are in realitate, ca ii plac desenele animate, despre ciorapeii norocosi, si dintr-o data l-am vazut pe omul Fabio, nu pe fotograful Mirulla. Si Ivan … Vania 🙂 Stiti cata pofta de viata si bucurie pentru lucruri simple este in omul asta? Poate credeti ca fiind rus bea de stinge si altele. Nope, ii plac prajiturile. II luceau ochii ca unui copil cand eu si Gabriela am impartit cu el ce comandasem la restaurant. Si modul in care se bucura de viata, de fiecare moment … Bun, are un background exceptional in cinematografie, dar fara sa-i vad cu adevarat personalitatea, nu as fi inteles niciodata de ce vede asa lucrurile. Sa va mai povestesc? Despre pisicile familiei Sansom, despre Ninja Warrior si cat sunt de modesti Chis si Verity, despre cat de tare e sa dansezi cu Pedro Etura “Drumurile noastre toate”? Despre fidget-spinner-ul lui Vali si zodia Fecioarei ? 🙂 

WeddCamp este depre prietenie. Una din putinele ocazii cand reusesc sa revad oameni dragi, pe care altfel ii intalnesc rar. Gabi si Marius, Narcis si Diana, Marius si Andra, Marian, Daniela, Cristian, Manolache, Florin, Flavius, Geo … sunteti atat de multi incat iertati-ma ca nu pot sa va scriu aici pe toti. De fiecare data cand ne vedem este sarbatoare. Si de fiecare data parca prietenia noastra se strange si mai mult. Si prieteni noi, Octavian, Olga, Mirela … va stiti voi, ma bucur maxim ca ne-am cunoscut si pentru vremurile ce vor veni.

Si nu in ultimul rand, WeddCamp este despre umanitate. Si comunitate, caci una o creaza pe cealalta. Nu stiu prin ce minune ne-am adunat la WeddCamp un grup de oameni atat de frumos. Majoritatea au fost si anul trecut, anul acesta am avut bucuria de a vedea si fete noi. Stiti ce nu am vazut in astea doua zile de conferinta? Rautati. Barfe. Oameni cu nasul pe sus. Semizei ai fotografiei. Nope, am vazut in schimb oameni dornici sa cominice, sa impartaseasca cu colegii lor orice se putea. De la aspecte tehnice, la situatii de viata. Si nu ma refer la speakeri, ci la micile noastre discutii din pauzele de cafea sau de dupa conferinta. Aici se vede cu adevarat spiritul, cand oamenii ies din sala si se aproprie unii de ceilalti. Cand incepem sa nu mai fim lupi singuratici ci sa dorim sa facem parte dintr-o comunitate. Poate sunt eu visatoare, dar simt asa, ca se infiripa ceva frumos. Nu am ales intamplator featured image (credit foto: Florin Stefan). Am ales-o pentru ca m-am gandit la noi care poate construim ceva spentru noi si pentru generatia viitoare de fotografi.

Cu ce am plecat de la WeddCamp? Cu sufletul plin. De tot ce am vazut, trait si simtit zilele acelea. Si cu piticul de pe creierul meu fericit ca si-a regasit vocea, cu fiecare prezentare mai puternica, mai clara.

Dragii mei, deja mi-e dor de voi. Ne vedem la WeddCamp 2018!

(Credit foto: Cristian Manolache)